Calea către zero net: despre tactici
Publicat la 01 Februarie 2023 în Sustainable Manufacturing
Cheia către un viitor cu impact ecologic zero net în producţie este transformarea lanţului valoric prin automatizare.
În iunie 2022, revista New Scientist a anunţat că o treime dintre cele mai mari companii din lume aveau obiective legate de zero net – mult mai multe decât în aceeaşi perioadă a anului anterior.
Deşi este o veste bună că impulsul respectiv prinde viteză, articolul continua afirmând că modurile în care companiile plănuiesc să ajungă la zero net sunt neuniforme.
Ceea ce, de fapt, nu este surprinzător. Crearea şi implementarea unei strategii pentru zero net este un angajament uriaş pentru orice companie, în special când 80% din emisiile de GES se încadrează în Ţinta 3 – adică emisiile care au loc în amonte sau în aval în lanţul valoric. Este o provocare aparte pentru companiile FMCG, ale căror lanţuri de aprovizionare şi sisteme logistice ulterioare sunt lungi şi complexe.
Majoritatea acestor companii ştiu ce au de făcut: decarbonizarea şi circularizarea lanţului valoric. Şi au o strategie pentru a o face, care în general cuprinde optimizarea folosirii resurselor şi energiei, înlocuirea produselor şi proceselor care presupun emisii ridicate şi eliminarea risipei.
Dar transpunerea în acţiune reprezintă principala dificultate. Iată unde are de jucat un rol crucial automatizarea.
Colectarea şi analiza datelor este esenţială pentru o tranziţie reuşită către zero net. Fără aceasta, cum să ştie companiile care le este punctul de pornire, unde trebuie să aducă îmbunătăţiri, dacă au reuşit să aducă respectivele îmbunătăţiri şi în ce măsură? Datele solide constituie temelia transformării unui angajament în schimbare, a comunicării credibile şi încrezătoare cu părţile interesate şi a îndeplinirii ambiţiilor climatice.
Automatizarea furnizează datele
Optimizare. Măsurare. Monitorizare. Analiză. Estimare. Acţiune. Raportare. Iată măsurile bazate pe date pe care companiile trebuie să le ia pentru a face progrese vizibile către zero net. Iar automatizarea este agentul schimbării deseori trecut cu vederea când se reflectează la obţinerea datelor necesare. Pe lângă oferirea nivelurilor de eficienţă care vor susţine obiectivele de reducere a emisiilor, automatizarea este o resursă digitală care aşteaptă să fie exploatată. Cel mai bun mod de a colecta datele de care au nevoie companiile pentru a-şi atinge angajamentele legate de zero net este prin digitalizarea şi senzorizarea întregului lanţ valoric.
Companiile nu ar trebui să aibă scrupule în a le cere furnizorilor lor să se angajeze în împărtăşirea datelor şi să investească în automatizare, ceea ce va face posibilă o mai bună vizibilitate a contribuţiei pe care o au la amprenta de carbon. De fapt, integrarea tuturor participanţilor din lanţul valoric este esenţială pentru a profita la maximum de potenţialul automatizării de a colecta date.
Automatizare în tot lanţul valoric
Trecând prin lanţul valoric al FMCG, iată câteva exemple privind modul în care automatizarea poate sprijini o strategie zero net:
Ferme automatizare: sistemele de irigaţii care optimizează utilizarea apei, panourile solare pentru producerea energiei şi expunerea automatizată la lumină reprezintă trei moduri în care fermele de produse proaspete de la începutul lanţului valoric pot adopta automatizarea. În plus, folosirea sistemelor de inspecţie pe bază de camere şi sistemele automatizate de manipulare a produselor vor elimina eroarea umană şi vor reduce pierderile.
Producţie sustenabilă: sistemele de control inteligent al energiei dintr-o fabrică – la nivel de linie şi de utilaj – vor îmbunătăţi atât productivitatea, cât şi utilizarea energiei. Aici pot fi incluse optimizarea întreţinerii utilajelor prin analiză avansată şi reducerea emisiilor cu asistenţă de la monitorizarea de la distanţă şi realitatea augmentată (RA).
Logistică internă robotică: înlocuirea stivuitoarelor cu roboţi mobili autonomi în depozite va avea un impact imediat asupra emisiilor de GES, deoarece elimină utilizarea combustibililor fosili. Acest lucru merge mână în mână cu utilizarea la maximum a spaţiului la sol al depozitului, pentru a reduce deplasările şi consumul de energie.
Gestionarea inteligentă a flotei: folosirea senzorilor la vehicule poate monitoriza eficienţa de deplasare în scopul optimizării consumului de combustibil. Aceste date pot fi colectate de furnizorii de servicii logistice şi împărtăşite cu producătorul, de exemplu. Automatizarea mai poate contribui şi la planificarea optimizată a rutelor, dar şi la tiparele de deplasare şi transport pentru materiale.
Recuperarea automatizată a recipientelor: nu are rost să se proiecteze recipiente reciclabile dacă acestea nu ajung niciodată să fie reciclate. Totuşi, doar 9% din deşeurile de plastic sunt reciclate cu succes, potrivit unui nou raport OECD. Staţiile de recuperare a recipientelor care se bazează pe o tehnologie cu camere pentru a face deosebirea dintre fluxuri reprezintă una dintre soluţiile la această problemă. Pentru a creşte nivelul de recuperare a recipientelor, ele pot fi amplasate în centre comerciale, magazine de vânzare cu amănuntul etc.
Identificare şi sortare îmbunătăţite: nu doar recuperarea, ci şi sortarea reprezintă o barieră majoră în calea ratei de reciclare şi a calităţii materialelor reciclate. Proiectul HolyGrail, care constă în testarea marcajelor digitale pentru o identificare şi o sortare mai eficientă a ambalajelor, este un exemplu perfect pentru modul în care automatizarea poate ajuta la trecerea la o economie circulară şi ce se poate face prin colaborare în cadrul întregului lanţ. Odată ce ambalajele intră într-o unitate de sortare a deşeurilor, marcajele digitale pot fi detectate şi descifrate de o cameră cu rezoluţie mare de pe linia de sortare, care mai apoi – pe baza atributelor transferate – poate sorta ambalajele în fluxuri corespunzătoare.
Găsirea unui partener pentru automatizare
Indiferent dacă folosirea automatizării pentru obiective legate de zero net presupune senzorizarea sau digitalizarea, este esenţial ca datele să fie şi colectate, şi analizate. Analiza necesită cunoştinţele unui specialist, iar când companiile nu au deja aceste competenţe în interior, trebuie să le dezvolte sau să angajeze un specialist.
Mai merită menţionat şi faptul că nu doar furnizorii de ingrediente, furnizorii de ambalaje şi partenerii logistici influenţează amprenta de carbon. Când se alege un partener de automatizare, este important să i se evalueze istoricul sustenabilităţii şi politica privind Responsabilitatea extinsă a producătorilor (REP). Deşeurile electronice devin o problemă uriaşă în Europa, iar gestionarea eliminării echipamentelor la sfârşitul duratei de viaţă utilă este o dificultate care se va afla tot mai mult în centrul atenţiei. OMRON îşi asumă întreaga răspundere pentru gestionarea tuturor echipamentelor sale la sfârşitul duratei de viaţă, luând această povară de pe umerii clienţilor săi.
