Ce înseamnă analog?

Fotografia analogică este un termen utilizat frecvent pentru fotografia care utilizează un mediu de înregistrare cu schimbare progresivă, care poate fi fie un proces bazat pe substanțe chimice (de ex. film sau placă fotografic(ă), fie electronic (de ex. senzor vidicon sau CCD). Prin utilizare comună, acest termen a ajuns să desemneze orice care „nu este digital”, în ciuda anumitor controverse conform cărora utilizarea filmului nu reprezintă un proces cu adevărat „analogic”.

Într-o cameră cu film care utilizează procesul de suspendare a argintului în gelatină, lumina care cade pe emulsiile fotografice care conţin haloizi de argint fiind înregistrată ca imagine latentă. Imaginea latentă este supusă unei prelucrări fotografice, care o face vizibilă şi insensibilă la lumină.

La o cameră video sau aparat foto digital, semnalul este captat cu un tub al de cameră video sau un senzor al dispozitivului cu cuplaj de sarcină, care trimite imaginea de prelucrat de componentele electronice ale camerei. Semnalul poate fi transmis sau înregistrat pe un dispozitiv de stocare pentru redare ulterioară.

Ce este NTSC?

NTSC, denumirea pentru Comitetul pentru un Sistem Naţional de Televiziune, este sistemul de televiziune analogică utilizat în cea mai mare parte din America de Nord, America de Sud (excepţie făcând Brazilia, Argentina, Uruguay şi Guyana Franceză), Myanmar, Coreea de Sud, Taiwan, Japonia, Filipine şi unele naţiuni şi teritorii insulare din Pacific.

Ce este rezoluţia?

Rezoluţia imaginii reprezintă detaliul pe care îl are o imagine. Termenul se aplică imaginilor digitale rasterizate, imaginilor de film şi altor tipuri de imagini. O rezoluţie mai mare înseamnă mai mult detaliu al imaginii. Rezoluţia imaginii poate fi măsurată în diverse moduri. Practic, rezoluţia determină cât de aproape pot fi liniile unele de celelalte şi să fie în continuare rezolvate sub aspect vizual. Unităţile rezoluţiei pot fi corelate cu dimensiunile fizice (de ex., linii pe mm, linii pe inch), cu dimensiunea globală a unei imagini (linii pe înălţimea imaginii, cunoscut şi pur şi simplu sub denumirea de linii, linii TV sau TVL) sau cu un substrat unghiular. Perechile de linii sunt frecvent utilizate în locul liniilor, o pereche de linie cuprinde o linie întunecată şi o linie adiacentă deschisă la culoare. O linie este fie o linie întunecată, fie o linie deschisă la culoare. O rezoluţie de 10 linii pe milimetru înseamnă 5 linii întunecate care alternează cu 5 linii deschise la culoare sau 5 perechi de linii pe milimetru (5 LP/mm). Obiectivul fotografic şi rezoluţia filmului sunt cel mai frecvent invocate în perechi de linii pe milimetru.